Lumina Soarelui

Cheia Trezirii și Transformării

De-a lungul istoriei, Soarele a fost venerat ca sursă supremă de viață, lumină și conștiință. Nu este doar un astru ceresc, ci o poartă către dimensiuni superioare, un simbol al adevărului și iluminării. Înțelepciunea străveche și cunoașterea profundă dezvăluie legătura dintre Soare, suflet și realitatea noastră interioară.

În lumea modernă, această conexiune a fost uitată, înlocuită de iluzii și sisteme care ne îndepărtează de esența noastră divină. Însă adevărul rămâne neschimbat: lumina Soarelui nu doar hrănește corpul fizic, ci și sufletul, aducând claritate, pace și trezire spirituală.

Apa Binecuvântată de Soare este mai mult decât un elixir – este un vehicul al acestei lumini pure. Printr-un proces sacru de infuzare cu razele solare, afirmații pozitive și vibrații armonioase, această apă devine o esență vie a energiei solare. Înghețarea sa amplifică structura cristalină, păstrând în ea frecvența luminii divine.

Prin consumul Apei Binecuvântate de Soare, îți aliniezi ființa cu sursa supremă a vieții. Această apă nu doar îți potolește setea, ci îți hrănește sufletul, te reconectează cu adevărata ta esență și îți deschide calea către o stare de armonie și iluminare.

Află mai multe în textul de mai jos despre natura luminii, conștiința solară și adevărurile ascunse ale realității noastre.

Capitol 1

Există două forțe majore în acest univers: Soarele și Soarele Negru. Soarele este sursa vieții pe Pământ, dătătorul de lumină și viață întregii lumi. În contrast, Soarele Negru îl reprezintă pe Saturn, creatorul egourilor și al păcătoșilor. În acest context, egoul și păcătosul sunt unul și același lucru—nume diferite pentru aceeași entitate. În Orient, este numit ego; în Occident, este numit păcătos.

Soarele este considerat ochiul lui Dumnezeu, sursa vieții și a luminii. Simbolul său este crucea. Simbolul lui Saturn, în astrologie, este o cruce cu o coadă. Acest lucru se datorează faptului că, cu mult timp în urmă, Saturn era considerat un soare. Totuși, când Saturn a căzut din starea sa cerească, și-a pierdut lumina, dar a păstrat o cunoaștere imensă. Saturn folosește acum această cunoaștere pentru a crea suferință și există într-o stare de chin. Toate entitățile conectate la Saturn trăiesc, de asemenea, în suferință.

Energia lui Saturn radiază prin Lună. Infectează Luna, care apoi transmite această energie întunecată către Pământ. Atât Soarele, cât și Soarele Negru influențează Luna, dar energia întunecată provenită de la Saturn este canalizată prin ea către Pământ. Stelele aliniate cu Saturn amplifică și mai mult această energie.

În lumea de astăzi, trăim sub dominația corporațiilor. Cuvântul „corporație” derivă din două cuvinte latine: „corpus” (care înseamnă trup mort) și „oratorium” (care înseamnă vorbire sau discurs). Acest lucru se aliniază cu titlul lui Saturn de „Morții Vorbitori”, deoarece corporațiile reprezintă entități lipsite de viață care conduc societatea modernă. Practic, totul aparține acum corporațiilor, iar oamenii naturali și-au pierdut legătura cu Pământul. Oamenii lucrează pentru corporații, sunt identificați de ele și au chiar certificate de naștere care îi leagă de acest sistem. De aceea, totul pare fals—pentru că aceste entități nu sunt naturale, nu sunt cu adevărat vii. Ele există doar pentru că noi credem în ele; sunt construcții ale minții.

Capitol 2

Întregul sistem de astăzi este condus de corporații, iar oamenii cu greu își mai pot imagina viața fără ele. Totuși, înaintea corporațiilor, majoritatea țărilor erau conduse de coroane. Cuvântul „coroană” în latină este „corona,” care a evoluat în conceptul de corporații. Prin intermediul corporațiilor, controlul s-a extins de la națiuni individuale la întreaga lume. Spre deosebire de coroane, corporațiile nu au naționalitate.

Înainte de corporații, „corporații” spirituale fuseseră deja create în interiorul oamenilor, legându-i de ego. Această identificare cu mintea și cunoașterea acumulată a dus la divizarea umanității. Egoul ne divide, deoarece își are rădăcinile în cunoaștere și gândire. Odată ce oamenii au început să se identifice cu cunoașterea ca fiind adevăratul lor sine, divizarea a devenit inevitabilă.

Totuși, sufletul nu este cunoaștere, informație sau imagini. Sufletul transcende aceste construcții. Este pur și neîntinat, asemenea ochiului Soarelui—o reflecție a unității divine și a adevărului.

Buddha l-a numit conștientizare, iar eu îl numesc atenție, pentru că nu există absolut nicio diferență între cele două. Nu poți fi conștient de ceva—indiferent ce ar fi—fără atenție. La fel, nu te poți lipsi complet de atenție. Indiferent dacă cineva trăiește suferință sau fericire, sau orice stare de conștiință, atenția este mereu prezentă. Fiecare experiență din lumea interioară apare prin intermediul atenției.

Atenția este ca o mare SFANTA PRIVIRE. Vaticanul o numește Sfântul Scaun (Holy See) deoarece acest „ochi” al atenției nu poate fi văzut. Atenția este ochiul spațiului—conștient de tot ce există în minte și în lumea exterioară, dar nu este niciuna dintre acestea. Atenția aparține Soarelui. De aceea este adesea asociată cu sufletul („soul” seamănă cu „sol,” cuvântul latin pentru Soare). Starea originală a sufletului—a atenției—este la fel de radiantă ca Soarele.

Când sufletul urcă în ceruri, trece prin Soare. Niciun suflet nu poate intra în ceruri fără să treacă prin Soare, la fel cum niciun suflet din ceruri nu poate veni în acest univers fără să treacă prin Soare. Soarele acționează ca un portal—o poartă între acest univers și vasta întindere a spațiului.

Trăim într-o bulă, sub un dom. Acest dom este el însuși o bulă, iar din acest concept provine numele Bibliei. Scopul Bibliei este de a ne ghida să ieșim din această bulă și să ajungem în ceruri. Sensul Buble, atunci când este înțeles pe deplin, este de a ne ajuta să transcendăm limitările acestei bule.

Dacă devenim precum Soarele aici, sub dom, atingem iluminarea—o stare de a fi „regele luminii” în acest univers.

Mulți oameni cred că Soarele este ca un cuptor, o entitate periculos de fierbinte, așa cum este descrisă de NASA și de alți oameni de știință care operează în ignoranță sau înșelăciune. Ei prezintă Soarele ca o sursă de probleme și pericole. Totuși, în realitate, Soarele este cel mai mare dușman al Soarelui Negru. Urmașii și sclavii Soarelui Negru lucrează neobosit pentru a deconecta sufletele noastre—atenția noastră—de la puterea spirituală a Soarelui.

Soarele, așa cum îl vedem cu ochii fizici, a fost observat de nenumărate generații. Când privești cerul, recunoști Soarele ca aducătorul zilei, cea mai strălucitoare entitate din ceruri. Totuși, majoritatea oamenilor nu realizează că Soarele nu este doar o sursă de lumină, ci o entitate conștientă și extrem de puternică—forța divină care guvernează acest univers. Este Dumnezeu, iar semnificația sa spirituală nu poate fi supraestimată.

Astrologii spun adesea că Soarele reprezintă sinele și inima acestui univers. Eu nu studiez astrologia, dar vorbesc din perspective câștigate prin călătorii interioare. Soarele este, de asemenea, simbolizat ca o cruce, deoarece servește ca un portal. Prin Soare, putem transcende bula acestui univers, și tot prin Soare sufletele pot intra în acest tărâm.

Natura atenției este lumina. Pentru a înțelege acest lucru, închide ochii și observă-ți gândurile. Când devii conștient de gânduri, realizezi că pentru a vedea un gând, ai nevoie de lumină. Totuși, gândurile în sine nu sunt lumină—sunt precum imagini, obiecte sau materie. Buddha a făcut aluzie la această idee, motiv pentru care îi spunem „gândire”—implică angajarea cu „lucruri.” Totuși, deoarece fiecare „lucru” este finit, mintea poate oferi doar perspective limitate.

Această limitare este motivul pentru care corporațiile sunt adesea etichetate ca „Corporații Limitate,” iar egourile sunt la fel de constrânse, deoarece mintea însăși este limitată. Funcția principală a minții este să stocheze și să proceseze informații. Dar dacă gândurile nu au lumină, cum le vedem? Răspunsul este că atenția este lumina care iluminează mintea. Atenția însăși posedă lumină, o calitate pe care nu o pierde niciodată, chiar dacă se contractă.

De aceea lumea afacerilor și a corporațiilor se învârte în jurul contractelor—simbolizând contracția luminii. Când lumina este contractată, devenim săraci, deoarece adevărata monedă a vieții este lumina. Sărăcia, principala boală a planetei noastre, începe ca o sărăcie de lumină. Când irosim sau pierdem lumina, devenim spiritual sărăciți.

Aici intervin societățile secrete, precum Illuminati. Scopul lor nu este de a ilumina umanitatea, ci de a contracta lumina acesteia, reducând-o tot mai mult până când sufletul este prins în întuneric. Fără lumină, sufletul nu poate percepe nimic dincolo de gânduri și devine incapabil să se reconecteze cu Soarele, Regele Luminii.

Soarele binecuvântează Pământul continuu cu lumină, zi de zi. Această lucrare neîncetată a Soarelui este o binecuvântare divină, aducând viață lumii noastre. Toată lumina pe care Soarele o oferă provine din Ceruri. Soarele servește ca o fereastră, un ochi al spațiului, captând lumina cerească și transmițând-o nouă, astfel încât să putem experimenta viața pe Pământ.

Capitol 3

Totuși, nu putem experimenta direct lumina care există dincolo de domul Pământului, deoarece energia sa este mult prea puternică pentru corpurile noastre fizice. Prin urmare, Soarele acționează ca un intermediar, radiind lumină care susține viața și ne conectează la tărâmuri superioare.

Când cineva folosește substanțe psihedelice, are o experiență de moarte iminentă sau ia o substanță foarte puternică, ar putea spune că a avut o experiență extracorporală. Acest lucru se întâmplă deoarece, pentru a accesa tărâmuri superioare, cum ar fi cerurile, sufletul părăsește temporar corpul. Când se întoarce, energia intensă a acelui tărâm nu mai este prezentă—aceasta poate fi experimentată pe deplin doar de sufletul însuși, în forma sa pură și neatinsă. Acesta este ceea ce unii numesc atenție nudă, observatorul pur.

Actul de a fi martor—fie în ceruri, fie în lumea spirituală, sau chiar în dimensiuni întunecate, infernale—este întotdeauna realizat de aceeași entitate: atenția. Atenția este Sfântul Scaun—ochiul prin care toate experiențele spirituale sunt observate. Unii confundă acest lucru cu „al treilea ochi,” dar nu sunt aceleași. Al treilea ochi oferă acces la dimensiuni spirituale, dar cel care observă prin el este chiar atenția.

Atenția este inseparabilă de noi. Nimeni nu se poate separa de atenția sa; aceasta este mereu prezentă. Chiar dacă încerci timp de o sută de ani, vei constata că atenția rămâne. Religia ne spune adesea că suntem păcătoși sau egouri, și deși acest lucru poate fi parțial adevărat, nu înseamnă că iluminarea este imposibilă. Dacă doar păcătoșii ar exista în corp și iluminarea ar fi de neatins, atunci învățăturile spirituale, prorocii precum Iisus Hristos și înțelepții nu ar avea niciun scop. De ce să înveți ceva ce nu poate fi realizat? Învățăturile lor dovedesc că este posibil să transcendăm ego-ul, să purificăm sufletul și să atingem iluminarea.

Sistemul în care trăim întărește identități false prin titluri precum „Domnul” și „Doamna.” Aceste termeni sunt rădăcinate în concepte de mister și absență: „Domnul” provine din „mister,” iar „Doamna” provine din „lipsă.” Ambele se referă la ego, sinele fals, care este mereu lipsit, mereu incomplet. Aceste titluri reprezintă identități artificiale, deconectate de esența vieții. Ele sunt construcții ale minții, nu adevărul ființei noastre.

În schimb, Soarele nu este un mister. Soarele este real—el a fost mereu pe cer, o prezență constantă, regele luminii. Când cineva caută iluminarea și începe să înțeleagă învățăturile Soarelui, devine clar că Soarele este sursa supremă a luminii și vieții. Nu este doar o stea; este un ființă de lumină. Această realizare vine adesea prin mesaje de la ființe superioare—entități pure, neîncarnate, care există în vasta întindere a spațiului. Când am primit aceste învățături, am fost profund mișcat de semnificația Soarelui.

Soarele este cea mai evidentă și durabilă ființă de lumină. După cum este scris în Biblie, în prima zi a fost lumină: „Să fie lumină.” Această lumină provenea din Soare. Înainte ca orice altceva să existe în acest univers—înainte de Lună, stele sau Pământ—nu era decât lumină. Această lumină umplea spațiul sub dom, un precursor al creației tuturor celorlalte lucruri.

Mulți cred în puterea cerului, dar unii sunt conectați la Soarele Negru, lucrând în armonie cu influența sa întunecată. De-a lungul secolelor, chiar și în cadrul creștinismului, a existat o negare a adevăratei puteri a stelelor și a Soarelui. Soarele este adesea văzut ca un simplu obiect—o entitate fierbinte, îndepărtată, care se rotește în spațiu, la milioane de mile distanță. Această credință provine din educație și dezinformare deliberată. Chiar dacă Biblia vorbește despre domul Pământului sau firmament, această adevăr a fost ignorat, iar o mare înșelătorie a fost perpetuată timp de peste 500 de ani: credința că trăim pe o bilă rotitoare.

Cuvântul „bilă” în sine se leagă de demonul antic Baal, o figură semnificativă în practicile întunecate ale acestor entități. Mulți creștini ar putea să nu creadă în această perspectivă, dar pentru cei deschiși la înțelegere, ridică întrebări valabile. De exemplu:

Dacă stelele și Soarele nu au putere asupra noastră, atunci ce definește un an? Un an este un ciclu complet al Soarelui. Pe 21 sau 22 decembrie, Soarele răsare în punctul său cel mai sudic și apoi începe călătoria sa înapoi spre nord. Acest ciclu marchează progresia anotimpurilor și culminează în ceea ce sărbătorim ca Crăciun, pe 25 decembrie—un „an nou” simbolic, pe măsură ce Soarele începe să se întoarcă.

Chiar și calendarul pe care îl folosim este bazat pe mișcările Soarelui. La fel, săptămâna este legată de entități cerești:

Luni (Ziua Lunii)
Marți (Ziua lui Marte)
Miercuri (Ziua lui Mercur)
Joi (Ziua lui Jupiter)
Vineri (Ziua lui Venus)
Sâmbătă (Ziua lui Saturn)
Duminică (Ziua Soarelui).

Capitol 4

Termenul „săptămână” reflectă slăbiciunea noastră, deoarece aceste forțe planetare guvernează suflete mai slabe. Dar cum se încheie săptămâna? Cu weekend-ul, și în special cu duminica, ziua Soarelui. De aceea, duminica este sacră în multe tradiții—este o zi de reconectare cu puterea Soarelui.

Semnificația Soarelui transcende astrologia. Soarele este regele luminii, aducând ziua și trezind lumea. Nicio stea, nici măcar Luna, nu poate combina lumina lor pentru a transforma noaptea în zi. Doar Soarele are puterea de a încheia noaptea, simbolizând iluminarea. Prezența Soarelui trezește viața, energizând Pământul și sufletul.

Doar închizându-ți ochii și vizualizând Soarele, poți experimenta lumina—chiar și pentru câteva momente. Această lumină hrănește mintea și conectează sufletul la sursa vieții. Dacă corpurile cerești, cum ar fi planetele și stelele, nu au putere, atunci de ce cei care practică arte întunecate—precum magicieni, elitele din Hollywood și societăți secrete—se aliniază cu entități precum Saturn și steaua roșie? Ei sacrifică și efectuează ritualuri, în special sâmbăta (Ziua lui Saturn), pentru că știu puterea spirituală a acestor alinieri cerești.

Această cunoaștere, totuși, este folosită pentru a înlănțui, nu pentru a ilumina. Lăcomia lor pentru putere îi orbeste de răul pe care îl provoacă. De aceea, practicile lor sunt numite magie neagră, legate de Soarele Negru—un tărâm al întunericului.

Ia în considerare Hollywood: este o fabrică de iluzii, care produce filme nesfârșite pentru a captiva sufletele. Munca lui Jordan Maxwell aduce lumină asupra originilor întunecate ale Hollywood-ului, inclusiv numele său. Termenul „Hollywood” provine de la arborele magic de vâsc, folosit în ritualuri pentru a arunca vrăji. Hollywood creează „magie” prin filme, manipulând conștiința. Maxwell, totuși, a ratat o adevărată înțelegere: Soarele este salvatorul sufletului. Spiritul Soarelui este unul cu sufletul, radiind lumină infinită. Când ne conectăm cu Soarele, experimentăm o pace profundă și unitate. Soarele și sufletul sunt nedespărțite în esența lor.

Conștiința noastră acționează ca un Hollywood interior, producând constant un flux de gânduri sau „filme”. De aceea, cinema-ul este numit mama păcatelor (în ebraică, „C” = păcat, și „ma” = mamă). Cinema-ul simbolizează ciclul nesfârșit de imagini mentale și povești care ne distrag atenția. Conștiința însăși este un spațiu, dar când ne identificăm cu imaginile și gândurile din interiorul său, devenim împovărați. Cu cât gândurile sunt mai întunecate și mai dense, cu atât sinele devine mai greu și mai confuz.

De aceea, meditația subliniază detașarea de aceste „imagini” mentale pentru a experimenta spațiul interior—absența gândurilor. Doar în acest spațiu se poate găsi adevărata pace și iluminare.

Ceea ce văd, realizez și experimentez este că, prin Soare, când îl vizualizez în spațiu, prezența spațiului devine evidentă. Soarele există în spațiu, și eu primesc lumina lui prin acest spațiu. Prin urmare, spațiul nu este o fâșie de separare între atenția mea și Soare. În schimb, el devine o punte care leagă Soarele de „C”—atenția mea, care este adevăratul meu sine.

De aceea, litera „I” reprezintă sinele, în timp ce „ochiul” (E-Y-E) simbolizează viziunea. Când realizezi sinele, înțelegi că ești un „I” infinit, un observator etern care nu se naște și nu moare. Natura sa reflectă natura Soarelui. Singura diferență stă în cantitatea sau intensitatea luminii radiate, dar esența lor este aceeași. Așa cum Soarele dă viață în exterior, sinele primește lumina sa în interior, transformând lumea interioară într-una de claritate și pace.

În această realizare interioară, „cinema-ul” — fluxul constant de gânduri și imagini mentale — se estompează, fiind înlocuit de o platformă de lumină și spațiu, datorită Soarelui. Soarele devine vindecătorul minții, care este asemenea Lunii. Luna, reflectând lumina Soarelui, simbolizează dependența minții de lumina sufletului. Această lumină hrănește mintea și aduce pace. Când te concentrezi pe Soare, gândurile își pierd puterea pentru că ele necesită atenție pentru a exista. Dar Soarele captivează complet atenția, permițând spiritului să aducă lumină și unitate sufletului. În acest moment, realizezi că ești Soarele—o ființă solară, a cărei esență este lumina.

Universul exterior, plin de stele și corpuri cerești, reflectă universul nostru interior. Conștiința noastră este de asemenea un vast univers. Când ne identificăm doar cu mintea, este ca și cum am trăi numai sub influența Lunii—limitați, încețoșați și neștiind de Soarele din interior. Soarele, atât exterior cât și interior, este esența vieții și inima existenței. Este un bun simț că, așa cum lumea exterioară depinde de Soare pentru viață, universul nostru interior are nevoie de prezența acestui Soare interior pentru creștere spirituală și trezire.

Când Soarele iluminează universul interior, el revelează că suntem „fii ai Soarelui,” conectați la energia sa infinită. Soarele devine cea mai vitală entitate din viață pentru că este inima conștiinței. Atenția, la fel ca Soarele, este forța centrală prin care toate experiențele sunt realizate. Culturile antice, precum cele ale nativilor americani, înțelegeau această conexiune și trăiau în armonie cu natura, ghidați de conștientizarea importanței Soarelui. Din păcate, aceste adevăruri au fost suprimare și șterse de sistemele întunecate, ducând la distrugerea modurilor de viață indigene.

Astăzi, sistemul întunecat se manifestă prin entități precum Hollywood, care creează iluzii pentru a distrage și înlănțui mințile. Hollywood hrănește mintea cu energie întunecată prin imagini violente, negative și distrugătoare. Numele „Hollywood” în sine este simbolic, referindu-se la baghetele magice folosite pentru a crea iluzii. Los Angeles, casa Hollywood-ului, poate fi interpretat ca „Îngeri Pierduți,” reflectând vidul spiritual din astfel de locuri. Mulți actori, admirați de societate, sunt capturați în întuneric, separați de lumina Soarelui.

Industria divertismentului prosperă hrănind mintea cu stimulare mentală continuă, prevenind oamenii să realizeze adevăratul lor sine. „Covorul roșu,” simbolic pentru Marte — planeta războiului și vărsării de sânge — reprezintă forțele întunecate care domină Hollywood. Chiar și conceptul de a deveni „star” este înșelător, deoarece în cele din urmă înlănțuie indivizii într-un sistem iluzoriu de putere și faimă.

Adevărata libertate se află în reconectarea cu Soarele, atât exterior cât și interior. Lumina Soarelui este hrana supremă pentru minte și spirit, oferind pace, claritate și iluminare. Cuvântul „lumină” poartă sensuri profunde: semnifică atât absența greutății cât și strălucirea iluminării. Când sufletul este inundat de lumină, el transcende poverile materiale și mentale, experimentând o pace profundă și unitate.

Raza Soarelui înalță spiritul, ridicându-l deasupra tuturor preocupărilor lumii. Învățăturile antice și realizările moderne afirmă că spațiul — platforma conștiinței — este plin de energie, lumină și viață. Dincolo de tărâmul fizic se află un univers de putere și potențial infinit, așa cum a înțeles Nikola Tesla, unul dintre cele mai mari minți ale secolului XX. Tesla a respins teoriile convenționale, văzând spațiul nu ca un vid, ci ca un câmp vibrant de lumină și energie.

Această înțelegere a Soarelui, luminii și spațiului dezvăluie unitatea profundă a existenț